Monthly Archives: February 2014

the creative pet project

They don’t speak your tongue, they speak into your eyes: There’s word of a wonderful artistic project aimed at the animal lovers out there.

Back on the rugged continent we call old, much turmoil has set our last half-decade ablaze. Most of us forgot to be kind. And when that happened, others denounced cruelty and deplored its innocent tongue-tied victims.

Gandhi once said; “The greatness of a nation and its moral progress can be judged by the way its animals are treated”. Our history in recent years has shown evidence of the neglect humankind has shown toward it’s follow Earthlings. The Creative Pet Project book is an attempt by the arts community to highlight some of the beauty of our animal companions, in order to help raise money for charity.

Why? Because some people tightened their belts and loosened their pets’ collars, letting them go so far that the animals were sent to oblivion. The people forgot that any pack is only as strong as its underdog. Their “new found forgetfulness” dripped poisonous ooze over moral fabric, portraying it to be as elastic as any momentous whim of desperation.

Started in July 2012, the project began as a small idea, and has now grown to its present position. The concept of asking artists to contribute art, that would be bound in a single volume, to raise money to animal concerns is, as far as we are aware a unique addition to the literary world.

But artists had enough:  they gathered together for a marvellous project to say that well, when the going gets tough, the tough don’t have to get going. 111 artists from 250 countries started making artwork for a pet project: a book telling the illustrated story of their relationship with their pets; a book illustrating our kindness instead of our fear ridden yellowed fangs. The profits for all the hard work? They will go to the animal charities that need them the most.

the creative pet project

The Creative Pet Project, started in 2012, is aiming at raising thirty thousand dollars on indiegogo.com, in order to print a fantastic book, sell it and donate the profits to charity. Prints and e-books are involved. Lots of personalised gimmicks are involved. There’s a reward for every participant, “no matter how small”. But the biggest reward is the feeling one gets from seeing this project unfolding, from hearing imagined pet voices saying squeaky “thank you”s because we all know  that they don’t speak our tongues, but they do speak into our eyes.

You can find more on the creative pet project here.


cărţi cu Roberto Kuzmanovic și Bibliocărţi

         Pe cei de la Bibliocărţi i-am cunoscut în 2013, când se aflau încă la început de drum. O echipă extraordinară cu care mi-a plăcut să lucrez, o echipă care nu face decât să crească, oferind o experienţă plăcută cititorilor săi și căutând să satisfacă gusturi literare dintre cele mai diverse.

           Se spune că o carte deschide porţi ce altfel nu s-ar deschide. Călătorul ce bate pagini cu semnul de carte află mai multe mai repede și mai puţin costisitor decât turistul ce bate drumul înarmat c-un toiag și-o hartă. Cu toate acestea, unii spun[1] că o carte este întotdeauna provincială. Nucleul textului, esenţa, vine dintr-un loc mic: din blocul 3d spre exemplu, aflat în Crângași, colţ cu Ion Mihalache – fostul 1 Mai. Cu toate acestea, locul mic astfel descris devine punctul de origine al unei povești universale, care transcede graniţele orașelor și limbilor, vorbind în graiul autentic al celor ce rezonează cu povestea. Şi-apoi ce-i mai frumos decât să afli cu atât de puţin efort c-au mai fost și alţii în povești similare cu a ta? Cartea umple casa, sufletul și mintea cu poveste, alungând în cotloane și firide prăfuite îndoiala, frica și singurătatea.

            Apoi, sunt două feluri de oameni pe lume: cei ce citesc și cei ce se gândesc la asta. Pentru primii, cât și pentru cei din urmă, există biblioteca. Iar de la o vreme biblioteca a devenit și mai accesibilă, locuind mai puţin în stradă și mai mult în online. Diverse proiecte, oficiale, alternative sau de underground, caută să aducă cititul pe ecranul fiecăruia, oferind un spaţiu virtual în care utilizatorii pot “răsfoi” o carte sau pot citi recenzia alteia. Astăzi ne vom opri asupra unui astfel de proiect alternativ, Bibliocărţi pe numele său, condus de-o echipă frumoasă și foarte muncitoare, hotărâtă să ofere calitate cititorilor săi.

           Bibliocărţi a luat fiinţă în 2013 ca o nouă versiune, mai mare și mai vitează, a “Bibliotecii Prăfuite” găzduite odinioară de blogspot. Astăzi, proiectul a trecut de pragul de zece mii de fani pe facebook și continua să atragă cititori pe www.bibliocarti.com.

Calea către inima unei femei trece prin librărie (sau bibliotecă)

          În spatele proiectului se află Roberto Kuzmanovic, un clujean destoinic de 21 de ani; om fain și cu vorba molcomă care, crezând c-ar fi loc de mai bine în oferta românească de cărţi și recenzii online, s-a pus pe treabă și a alcătuit un plan și-o echipă de oameni care să-i împărtășească viziunea și să ajute Bibliocărţi să crească și să devină cu fiecare zi mai bun.

Roberto Kuzmanovic

          Şi tocmai pentru că este un om fain și destoinic, Roberto a acceptat să răspundă la câteva întrebări legate de proiectul simpatic pe care l-a ticluit alături de echipă. Şi pentru că nu știam de unde-ncepe, am decis să-l întrebăm ce cărţi îi plac:

            Roberto, există pe rafturile Bibliocărţi vreo carte anume pe care s-o fi citit înainte și de care îţi aduci cu drag aminte? Sau vreo scenă dintr-o carte pe care-ai vrea s-o-mparţi cu noi?

          Tipurile de cărți pe care le citesc acum nu se găsesc încă integral pe Bibliocărți, însă o să apară în timp. Există însă un titlu,  Schimbând gândirea îţi schimbi viaţa, de Brian Tracy pe care îl recomand oricui. O carte care te ajută să vezi din altă perspectivă viața și mintea omului, o carte care te ajută să îți ridici moralul, să îți schimbi viața prin simplu fapt că îți arată cum mintea ta poate fi deschisă spre orizonturi mult mai largi, o carte care te poate face să devii fericit.

          Un fragment care mi-a atras atenția și m-a impulsionat a fost:

          Gândurile tale determină imagini, reprezentări și emoţiile asociate, așadar, cu ceea ce ai în minte. Aceste vizualizări și trăiri determină atitudini și acţiuni. Faptele tale au apoi consecinţe și rezultate care influenţeaza evenimentele ulterioare.

          Dacă te vei gândi la succes și încredere, te vei simţi puternic și competent și vei avea rezultate mai bune în tot ceea ce faci. Dar în cazul în care te vei gândi ca poţi greși sau să te faci de râs, vei obţine rezultate slabe, indiferent de cât de bun ești în realitate.

          Fragmentul subliniază importanţa modului de a gândi, iar dacă ești o persoană neîmplinită, îți sugerează că ar trebui să-ți schimbi mentalitatea în abordarea obstacolelor apărute în cale.

            Dac-ar fi să explici în trei cuvinte de ce ţi-a plăcut scena respectivă, care-ar fi cuvintele pe care le-ai folosi?

          Descoperire, schimbare, acțiune!

            De ce-ai ales să deschizi o bibliotecă online?

            Aveam acasă o bibliotecă moștenită în care stăteau vreo 40-50 de cărți și pe care nimeni nu o băga în seamă. Era plină de praf. Acolo erau și volumele de poezii de Eminescu care m-au atras foarte mult. (Așa am început eu să citesc) Făceam curățenie și m-am gândit că mi-ar plăcea să o extind. Mi-ar plăcea să povestesc cu alte persoane despre cărțile citite. Atunci mi-a venit prima dată ideea unei biblioteci online. M-am interesat, am căutat pe internet și am văzut că lumea pare a fi interesată. Așa a luat naștere blogul Biblioteca Prăfuită. Mi-a plăcut, am fost motivat să citesc mai mult, să povestesc mai mult, să scriu mai mult și cel mai important, am descoperit o lume frumoasă a cărților. Mi-am dezvoltat tot mai mult ideea, am văzut și greșelile făcute la început și mi-am dat seama că merită să continui. Am continuat cu Bibliocărți.com care a devenit adevărata bibliotecă online pe care mi-o doream.

          Am fost atât de atras încât a devenit dintr-o idee, o adevărată pasiune.

            Cât de mare speri să ajungă Bibliocărţi?

            De la o pasiune a devenit principala mea ocupație! Sper să ajungă cel mai mare site de lectură din România și nu numai.

Gândurile tale determină imagini, reprezentări și emoţiile asociate, așadar, cu ceea ce ai în minte. Aceste vizualizări și trăiri determină atitudini și acţiuni. Faptele tale au apoi consecinţe și rezultate care influenţeaza evenimentele ulterioare.

             Ce înseamnă cititul pentru tine? Este lectura  pentru fiecare sau numai pentru unii?

         Lectura este pentru fiecare, de ce n-ar fi? La fel cum muzica este pentru oricine. Lectura are beneficii importante care n-ar trebui să fie neglijate. Trebuie doar să vrei să citești!

          Pentru mine cititul înseamnă mult. La fel ca sportul. Eu eram genul de copil care mergea la liceu cu cărți din bibliotecă, nicidecum cu manualele școlare. Citesc ca să învăț și să descopăr mai multe, citesc ca să mă relaxez, citesc pentru că știu, vreau și pot!

            Cartea bate filmul sau filmul bate cartea?

          Îmi place foarte mult această întrebare. Niciodată nu am spus că e mai frumos filmul decât cartea sau invers. Aș considera o astfel de judecată oarecum lipsită de respect. Orice carte care mi-a plăcut mi-a șoptit că mi-ar plăcea să retrăiesc povestea uitându-mă la film. Evident, cartea cred că oferă mult mai multe detalii decât filmul. În film e posibil uneori să nu găsești toată povestea originală și în acest sens, cartea iese în evidență. Dar dacă nu te deranjează concizia atunci nu-i nici o problemă. Eu le recomand pe amândouă. Cartea mai întâi, apoi filmul.

            Dar muzica? Dacă romanele ar avea coloane sonore, ce piesa ar intra în coloana sonoră a cărţii tale preferate?

          Combin lectura cu muzica destul de des. O muzică ambientală, de relaxare, cu sunete din natură îți dă o senzație extrem de plăcută. O vioară, un pian, la fel: sunt binevenite.

Muzica instrumentală de dragoste, citind un roman de dragoste sau poezii, sună atât de plăcut.

            Ai cunoscut oameni interesanţi cu Bibliocărţi?

          Datorită lor mă simt motivat să continui: cu cât voi continua mai mult, cu atât voi cunoaște mai mulți oameni frumoși și interesanți. Cine spunea că nu sunt oameni frumoși sufletește în România? Ba sunt! Chiar foarte mulți. Scriitori, poeți, bloggeri, oameni de afaceri, webmasteri, cititori, profesori, mai are rost să enumăr? Cu toții sunt superbi.

Bibliocărți va evolua mult! Nu se va opri niciodată! Nici dacă mă voi opri eu! Bibliocărți suntem noi toți! Restul e plin de surprize.

            Ce înseamnă să fi membru al echipei Bibliocărţi? Care este calitatea cea mai de seamă pe care ai sperat s-o găsești  în colaboratorii tăi?

            Un membru al echipei Bibliocărți este pasionat de cărți, de citit, dar și de povestit. Calitatea cea mai potrivită este creativitatea. Să scrie într-un mod creativ despre lectură și nu numai, să propună lucruri creative pe care să le punem în aplicare împreună. Se muncește mult, dar se muncește cu seriozitate și cel mai important, cu plăcere. La Bibliocărţi, ne place ceea ce facem. Ce poate fi mai frumos decât asta?

            Bibliocărţi își întâmpină deja cititorii cu o selecţie generoasă de titluri, recenzii și articole, dar am auzit din surse sigure că nu se va opri aici. Ce ne mai pregătește?

          Un anticariat online, unde lumea va putea să cumpere, să vândă, sau să facă schimb de cărți. Vor putea prin intermediul anticariatului să vândă și să cumpere inclusiv cărți electronice.

          O comunitate online unde atât scriitori remarcați, cât și cei la început de drum vor putea să publice poezii sau proză.

          Bibliocărți va evolua mult! Nu se va opri niciodată! Nici dacă mă voi opri eu! Bibliocărți suntem noi toți! Restul e plin de surprize.

           Pentru a afla mai multe despre acest proiect ambiţios, vă invităm să accesaţi site-ul bibliotecii, aici. Puteţi căuta un titlu preferat pe rafturile lor, citi o recenzie sau un articol sau puteţi susţine proaspăt lansata campanie “O poartă deschisă spre lectură” pe care o recomandăm:

O poartă deschisă către lectură


[1] Ideea că o carte bună este întotdeauna provincială apare și în discursul lui Amos Oz, scriitor israelian, autor al unor romane precum “Între prieteni” sau “O poveste de iubire și întuneric”. Pentru fragment, iată un extract din interviul de la Passaporta, Bruxelles, 2013:

http://www.youtube.com/watch?v=N7o7br3MUPI


the split hairs of narrative art

Dan May is a fine artist currently living in Northern Michigan. A native of Rochester, NY, Dan attended Syracuse University where he achieved a BFA and began to immediately pursue his artistic interests.[1] He was featured in publications such as Hi Fructose Magazine (Vol. 9, USA, 2008), Dangerous Ink (Issue 4, UK, 2010) or Dark Inspiration – Victionary (Hong Kong, 2010). His works are imbued with story, making him a representative of narrative art who chose surrealism as a form of expression. Today, we’ll take a look at his latest portfolio, enriched with some of the oneiric magic we seek to brighten even the most uneventful of days.  

                The things that address one’s imagination are the things one cherishes most, for deep down – although some believe that “this is the best of all possible worlds“, we’re all curious and hungry for novelty: a novelty that can be explored, understood and that can nourish us.

Imagine for a moment that “the world that is” is only a prelude to a world that could be: full of wonder and magic, full of things that haven’t yet crossed your path. The two worlds now cohabiting before the mind’s eye are highly unequal (one believed to be preternal, the other a brittle new-born of last moment’s imagination), but one feels drawn to exploring both.

So far, one knows that the two worlds stem from the same source (momentary perception), but the rest is an every moment’s history of what could be, an alternative with similar causality.

What would you populate this alternate universe with?

M. May populated his world with velveteen creatures, or with girls with long, silky hair. He populated his world with owls, beautiful, big, white owls that calmly flap their wings instilling a dreamlike décor.

Sting of the Season by Dan May

Possibly his most intriguing choice, he decided that his world will have no ordinary ground, but instead it will have dense and anaesthetising hair, a metaphor really, for greater aspects of humanity, a different view over what is safe and what simply is.  And with his choices, the artist told a story.

The Reunion by Dan May

“Good story” means something worth telling that the world wants to hear. Finding this is your lonely task. It begins with talent (…) and a lot of love.

But the love of a good story, of terrific characters and a world driven by your passion, courage, and creative gifts is still not enough. Your goal must be a good story well told.[2]

There is a difference though, between carving worlds made out of words and carving worlds made out of image. For one, whilst the storyteller tells his story over time (in a diachronic fashion), the narrative artist creates pictures that are all seen at once (in a synchronic fashion). This allows for episodic events to be conveyed faster to the viewer, while leaving an imprint over the primary sense of man: his sight. And whilst it might seem an easier task, it really isn’t: for the mind’s eye holds the key to portraits that stem from within, whereas the hand must replicate them in a way that speaks to those without – a wordless task that this artist addresses well.

Moon Walk by Dan May

                Out of all current types of narrative art, M. May’s latest works seem to prefer that of the monoscenic narrative, leaving the door ajar for the viewer, who can catch a glimpse of the artist’s soul.  This glimpse will be later used as inspiration for yet another different world that conjures a different story: a story that happens in the viewer’s mind.

Th eOffering by Dan May

For more of M. May’s work, visit his website.


[1] Quote from the artist’s About page.

[2] McKee, Robert – Story, Chapter I – The story problem, p.21, Regan Books, 1997.


minimalism

Mathematics is the language of nature. This means that algorithms are involved in the creation of everything that lives, twists, swirls or simply stands on the surface of the world and beyond.

There’s a core of everything too, and a shape of everything, just like there is a shape of nothing, an all-encompassing shape in which everything so perfectly and gracefully fits. Knowing this is what makes understanding minimalism possible. Because shapes come from shapes evolving into shapes, and the more successful a pattern is, the more likely its natural replication becomes.

Many of the neurons in the visual part of the brain respond specifically to edges orientated in a certain direction. From this, the brain builds up the shape of an object.

The Science Museum in London, feeds us this bit of useful data: Many of the neurons in the visual part of the brain respond specifically to edges orientated in a certain direction. From this, the brain builds up the shape of an object. Information about the features on the surface of an object, like colour and shading, provide further clues about its identity. Objects are probably recognised mostly by their edges, and faces by their surface features. This means that, much like the mental short cuts our brain takes when understanding words, in the case of images too, we function from simple to complicated, understanding edges and shapes first. Amongst others, the neurologist Oliver Sacks also approached shape perception, when confronted with a patient who mistook his wife for a hat. In that particular example, the patient – who suffered from visual agnosia – had trouble recognising the surface features that differentiated people from other people, or even from inanimate objects.

In the case of a healthy human being, the normal way of looking at things applies, so that from shapes and edges patterns emerge. And because these patterns emerge, short cuts emerge with them, allowing us to see a shape in a cloud, for instance.

Let’s try a simple exercise of understanding minimalism: three images of carved fruit were used to create imagined covers of known children books. Have a look at the covers and try your luck at guessing which works they refer to:

1:

2:

Veggie figurine from http://www.artglass-pottery.com

3:

Elephant veggie figurine found at http://www.annabelkarmel.com